2021.
Nici nu începuse bine anul că deja voiam altul!
Totul a început cu faptul că am uitat să-mi doresc ceva de la 2021. La ora 0, când s-a schimbat anul în calendar, eu… am uitat să-mi pun dorința! Chiar și așa, atunci — mai mult ca oricând — simțeam că acela va fi anul iubirii. Adică anul nostru special, de amintit și povestit. Și a fost. Al nostru, categoric a fost. Al meu, pe plan personal, mai puțin.
Am fost nevoită să o iau de la capăt când nu mi-aș fi dorit. Apoi să o iau iar de la capăt și să-mi caut prin pasiuni până să aflu cum mi-aș dori să fie job-ul meu. După, m-am lovit de oameni. M-am certat cu oameni și mi-am permis să cedez. Să uit să visez, să vreau mai mult, să mă motivez. Să fiu!
2021 a fost anul în care m-am pierdut pe mine. De multe ori. Și m-am regăsit greu, după anevoioase drumuri și lungi căutări. Și când m-am regăsit, eram la capătul puterilor. Așa că… m-am închis în mine și în casă, uitând de toate frumusețile din jur, uitând de Binele care mă aștepta în lume. Ignorând complet că omul când se naște își primește destinul și timpul potrivit.
Aveam momente când plângeam din nimic, doar pentru că nu-mi găseam locul și oamenii buni aproape. Aveam momente când plângeam din orice pentru că nu mai eram stăpână pe ce era al meu – nici pe emoții, nici pe cuvinte. Îmi pierdusem creativitatea, scăpasem de sub control răbdarea, uitam în fiecare zi zâmbetul acasă. Simțeam că toți sunt împotriva mea și unii chiar erau.
Mă enervam din nimicuri și din orice și-i răneam pe singurii care așteptau să-mi revin. Cei care n-au plecat nici măcar atunci. Mi-au înțeles stările, anxietate, fricile și neputința și m-au făcut bine.
Mi-am revenit în timp, dându-mi timp și prețuind timpul. Am început din nou să cred că sunt puternică și frumoasă, cu un entuziasm de nedoborât și o bucurie din povești. Am început să mă simt iar bine cu oamenii din jurul meu și mult mai bine cu mine. Chiar și așa, trecuse mai bine de jumătate de an.
AU GUST de festival
Luna lui August mi-a adus festivalul | 11-15 august, un festival dedicat lui Ion Caramitru. SFR-ul a umplut ecranele cu filme bune și locațiile cu cinefili de calitate. Actorii și regizorii și-au primit locul special în filmul nostru de la Iași și orașul a vibrat de emoție și bucurie.
SFR 12 | Care a stat sub genericul #împreună, m-a învățat să zâmbesc până la capăt. Pentru că pot, îmi stă bine și merit. Oamenii din festival m-au învățat să accept viața așa cum e și drumul așa cum vine | cu urcușuri și coborâșuri.
Tot în 2021, SFR a câștigat un om în echipa de PR, dar eu mi-am câștigat o prietenă pentru mereu: Alina. A venit cu creativitatea la ea și a bucurat pagina festivalului cu texte-mii. A scris povești despre frumos și mi-a dat curaj. Tot ea, mi-a mai redat din creativitatea pierdută. Mi-a devenit inspirație și bucurie în zilele de festival.
Festival, iubit și căutat festival
2021 m-a pus iar pe drumuri… cu filmul și festivalurile. Vaslui, Feldioara și Moinești. Despre caravane prin țară, despre Filme-n Dar și Film Bun. Cu actori și regizori iubiți. Aplaudați.
ARTIS a demonstrat în tot acest timp că se poate. Chiar și în pandemie, se poate! Să iubim filmul, să ne punem în lumina reflectoarelor valorile culturale, să deschidem marile ecrane, să raducem oamenii în sălile de cinema și să redăm cinefilor, actorilor și regizorilor bucuria reîntâlnirii.
Și anul acesta, ARTIS a câștigat inimi. La Iași, prin Serile Filmului Românesc, Festivalul de Psihanaliză și Film, Les Films de Cannes a Iași. La Vaslui, prin Caravana SFR la Open Camp. La Feldioara, prin Festivalul Filme Dar. La Moinești, prin Festivalul Film Bun. La Cluj-Napoca, prin Festivalul de Psihanaliză și Film. Prin colegii noi care ni s-au alăturat în echipă: Alina, Nicolas, Paula și Ana.
Cam asta e. ARTIS | o mică parte din ceea ce sunt, ceea ce fac și ceea ce iubesc.
Octombrie e pentru noi începuturi
Nimic nu e întâmplător! În octombrie, după ce căutasem suficient prin pasiuni, am ajuns la Unirea Hotel & Spa. Să fac PR. Îi întâlnisem pe oamenii de la comunicare încă de când era SFR-ul și, din discuție în discuție, am rămas cu o concluzie: Ce fain e să lucrezi într-un hotel!
Atunci a început să apară soarele din nou pe strada mea. Oricât de clișeic ar suna. Am simțit că fac ce trebuie, cum trebuie. Am simțit apreciere și, în sfârșit, mă simțeam atât de bine. Mă găsise Binele din lume.
Încă nu pot spune că am avut o zi grea la muncă. Fac totul cu drag și pasiune. Și, mai mult de atât, cu entuziasmul care m-a adus și în echipa ARTIS. Un entuziasm ieșit din comun, cu personalitate și viață proprie, un entuziasm pe care sper să nu-l pierd niciodată.
Și da. E fain să lucrezi într-un hotel. Vă bucur cu texte-mii și bucur și paginile de social media ale hotelului. Sper că mi-ați văzut postările și v-au plăcut. E important să vă fi stârnit curiozitatea și să fie un îndemn call to action, ca să-mi dați like, love și share.
Lui MAI i se mai spune veșnicie
Am lăsat la final ce era mai bun, deși s-a întâmplat mai aproape de începutul anului. Luna lui mai a venit să schimbe Lumi, iubiri și să promită veșnicia pentru doi. Doi din Univers care s-au găsit și s-au promis. Eu și Lucian | băiatul meu cu ochi căprui care a schimbat totul.
(…) Era în genunchi, în vârful lumii, și ținea în mână cel mai frumos inel-promisiune. Fix în acel moment, îmi promitea numele lui pentru totdeauna. Perfecțiunea stă în simplitate și în emoție. Și atunci stătea mai mult decât oricând. Am făcut și o poezie, ca să vadă cât de mult îmi doresc numele lui. O găsiți aici.
Și pentru că vorbim de nuntă, vă voi spune câte ceva despre Andrei Luca și Mădălina lui. Andrei L. e responsabilul cu fotografiile faine. Cele care ne-au anunțat logodna și multe altele, de ale mele și chiar din acest articol.
Îmi sunt prieteni. Din categoria „prietenii speciale, de păstrat”. Și fac nunta tot în anul nostru. O bucurie la dublu. Și pentru că îmi place de amândoi, am să vi-i recomand aici. Luca’s Frame pentru cele mai dragi fotografii și My Moment, pentru lumânări chic, cu aer ușor vintage, frumoase și perfecte pentru momentul vostru de relaxare.
Acum, revenind. Lucian și cu mine ne sărbătorim iubirea pe 29 noiembrie, căci în acea zi din 2018 mi-a zis să fim împreună. Aniversăm logodna pe 1 mai și visăm la nunta din august, așa că am creat propriile noastre sloganuri: Din noiembrie pentru totdeauna și din mai pentru mereu! Apoi, rămânem doar cu AU GUST de veșnicie.
Sunt multe de spus și de scris despre 2021. Pe unele mi le amintesc cu drag, pe altele încă încerc să le uit. Ceea ce știu însă… e că îmi asum anul. Mă definește. Face parte din ceea ce sunt, ceea ce am devenit. Poate aveam nevoie de asta. Poate aveam nevoie ca 2021 să vină cu niște lecții. Poate unii oameni ar fi plecat oricum, cândva. Poate unele prietenii oricum nu ar fi durat.
Cam asta a fost. Un alt articol despre anul meu. Cel mai ciudat și totuși cel mai special de până acum. Cel cu lacrimi. Cel cu oameni mai puțini, dar cu prietenii mai speciale. Cel cu planuri de nuntă și oamenii de „păstrat”. Cel cu viziuni noi și cu idealuri pentru doi.
Anul unui nou început. Anul lui „DA”.
2022, promite-mi… de fapt. Nu-mi promite! Fii cum trebuie să fii. Binele mă găsește oricum. Destinul mi-e scris, norocul mi-e trimis, timpul potrivit știe când să vină și omul potrivit mi-e deja promis.
Milla | Blog cu povești 