Alexandra în spatele cuvintelor. Un mic „omuleț” care vrea să vă povestească despre obsesia (nu foarte gravă) pentru un program plin și fără pauze.
De când eram acasă, într-un sătuc din Ruginoasa – o comună de pe lângă Iași, mi-a plăcut să am programul plin de activități. De prin generală îmi plăcea să merg la Clubul Copiilor și să mă ocup cu diverse lucruri: desenat, pictat pe sticlă, lecții de chitară și alte instrumente, lecții de limba engleză sau alte flecuștețe. Nu-mi plăcea să am ore libere, să nu fac nimic, de aceea am încercat să prind experiențe de prin fiecare domeniu.
Dacă în generală îmi plăcea matematica extrem de mult, treptat evenimente nefericite s-au întâmplat în jurul meu și a trebuit să-mi găsesc o nouă pasiune și anume literatura. În liceu s-a dezvoltat mai mult această pasiune, în clasa a IX-a am decis să-mi deschid un blog – Pierduți în Literatură, unde să împărtășesc opiniile mele cu alți cititori. Pornind mărunt – de la recenzarea cărților pe care le găseam în biblioteca liceului, până la interviuri cu autori români contemporani cu care luasem legătura. Treptat pasiunea pentru blogging s-a transformat într-un mic job, deoarece începusem să am parteneriate – edituri, autori, alte bloguri etc.
Liceul nu m-a ajutat prea mult pe alte domenii, abia prin ultimul an de liceu am început… Voluntariatul – am făcut voluntariat la Asociația Lumină și Dar, asociație ce se ocupă cu educația copiilor ce se confruntă cu probleme de natură materială, socială, psihologică și afectivă.
Însă, liceul și profilul de științe sociale m-au ajutat să mă dezvolt pe partea aceasta a scrisului, așa am decis și facultatea pe care să o urmez. Am ales Facultatea de Litere (profilul de Limbă și Literatură Română-Engleză), deoarece îmi plăcea literatura și gramatica, voiam să-mi dezvolt părțile acestea. Cititor cu normă întreagă.
Aveam așteptări destul de mari de la facultate, însă mi se părea prea puțin, aveam timp liber! Am decis să mă înscriu ca blogger la FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași) – eram student la Litere deja aveam pile, știam cum trebuie să procedez cu lecturile, cum stă treaba cu recenziile. Blogul m-a ajutat, am scris despre FILIT, am recenzat și le-am vânat evenimentele cu autorii internaționali!
Însă, timpul părea să fie prea mult, zilele erau cam libere după FILIT, așa că am tras de colegii mei din facultate, voi ce faceți?, cum e timpul vostru liber?; Printr-un coleg am descoperit Asociația Studenților Jurnaliști – nu eram jurnalistă, nu mă pasiona jurnalismul, nu știam cu ce se mănâncă – dar un lucru știam, oamenii aceștia scriu! Așa că am întrebat, am fost curioasă – am ajuns la o ședință cumva, nu știam ce se întâmplă, deoarece toată lumea era plină de energie, aveau idei și vorbeau încontinuu… Mi-au plăcut oamenii! Uitasem că am mers acolo pentru că voiam să scriu, m-am îndrăgostit de ambient și de oameni, așa că am rămas… Așa a început jurnalul meu de student și voluntar.
Lavinia m-a pus la PR, așa a început călătoria mea, de la poziția în departament… Și-am scris, am postat, am învățat: postări pe Facebook, cronici, recenzii, tablete – cuvânt de pe la jurnalism învățat, interviuri, creare de evenimente, grafică și multe, multe altele. ASJ-ul a fost și este familie, m-a crescut de mică.
Treptat, Lavinia m-a trimis mai departe, am poposit aproape 3 ani în departamentul de la Ateneul Național din Iași, am scris pentru Cinema Iași – aici a început a fost o adevarată aventură, plină de evenimente, experiențele au fost interesante: de la cum să arate o postare în Social Media până la Comunicatele de Presă, de la scanatul biletelor până la interacțiunea cu cinefilii, de la comunicarea cu actorii Ateneului până la marii actori ce ne treceau pragul. A fost o experiență densă, cu suișuri și coborâșuri! Mi-a plăcut, am iubit ce am făcut.
În același timp am ajuns voluntar în altă parte, Iașul primea titlul de Capitala Tineretului (ICTR – Iași Capitala Tineretului din România), un eveniment nou – voiam să fiu acolo, voiam să scriu, voiam experiența unui nou public, unui nou eveniment!
Inevitabil am ajuns în departamentul de PR – eram peste tot, scriam despre orice și oricine – de la rezumatele ședințelor până la postările oficiale. De la generalul departament, am poposit în proiectul central rISeToVOTE! – departamentul ce se ocupa de motivarea tinerilor, și nu numai, de a merge la vot. Am scris, am creat, am preluat experiență!
Pe 3 aprilie 2019 au început task-urile pentru Serile Filmului Românesc (SFR), renumitul festival de film al Iașului. Cu ajutorul ASJ-ului am ajuns în echipa de organizare, iar aici încep duminicile pline de ședințe și bucurie amestecată cu stres. Cea mai faină experiență din 2019, atât echipa de logistică, cât și echipa ARTIS.
După SFR am vrut să rămân alături de cei din ARTIS (Cei de la Artis), deoarece energia și momentele frumoase din perioada festivalului nu poți să le uiți și vrei să le trăiești în continuare alături de ei, sunt iubibili.
Cu ajutorul celor din Artis, am poposit prin toate evenimentele create de mânuțele lor: Festivalul de Psihanaliză, Les Films de Cannes à Iași, Centenarul și lista continuuuuă!
Uitasem de viața de student la Litere! Prin anul al II-lea voiam mai multă literatură, simțeam că pierd legătura aceasta pe care am avut-o din liceu cu literatura – cu lecturile zilnice pe care le aveam. Blogul era puțin prăfuit, scriam lunar, uneori o dată la câteva luni, așa că am decis să deschid un club de carte în Iași. Nu vedeam pe nicăieri cluburi de carte, voiam cititori, nu doar studenți la litere, voiam oameni care aveau pasiunea asta nebună pentru literatură, cititori care devorau cărțile.
Urmăream cluburi de carte din București, știu că la un moment dat voiam să particip la un club organizat în capitală, dar drumurile către București nu erau așa de simple. Am avut o aventură acolo pentru Târgul de carte Gaudeamus (n.a evenimente cool de carte se petrec la București).
Am cerut sfaturi de la oamenii pe care-i cunoșteam în București, deoarece nu știam cu ce se mănâncă un club de carte, voiam să trec marea singură și să iau de la zero totul. Am trecut peste planuri, peste ce și cum să arate edițiile unui club de carte, dar am stagnat o lună pentru că nu știam cum să pornesc. Atunci mi-am propus să-i contactez pe omuleții mei, persoane din Iași & persoane din blogosferă. La început am făcut un grup cu 10 persoane pe care le cunoșteam și pe care le aveam aproape, din cele 10 am rămas doar cu 3 persoane (eu fiind exclusă). Echipa cu care am început a fost alcătuită din Irina, Oana și Lavinia (sau cum ne numim acum Fetele de la Bookuria). Muncim pe departamente – grafică și scris, noi postăm, noi edităm, 4 fete fac toată treaba din spatele emblemei.
Astăzi suntem la ediția cu numărul 13, am crescut – au trecut 2 ani de când am conceput Bookuria și sperăm să treacă anii și să ne adunăm – suntem și-n online, edițiile s-au mutat în online, dar alternăm. Ne întoarcem fizic în cafenelele/librăriile din Iași, însă rămânem și online pentru familia de acolo – București, Cluj, Brașov: de prin toate colțurile țării.
Aș mai scrie, aș mai povesti, experiențele sunt cu zecile – cred că ating acuș suta! Însă momentan acestea sunt cele mai bogate experiențe pe care le-am avut, am planuri de viitor – vreau să comunic pasiunile mai departe, am descoperit că-mi place să comunic în toate felurile posibile – scris, vorbit… hmm, vedeți curând ce-mi trece mie prin căpșor, până atunci ne auzim pe Instagram – mai sharuiesc pe acolo ce-mi trece prin minte. Am terminat facultatea, vin niște planuri ce stau bine la adăpost până o să prind timp liber.
Vă las un câteva rânduri, un sfat ce-mi place să-l las pe blogurile pe unde trec: Dear human, choose to volunteer! Alege să faci voluntariat, face bine la sănătate.
𝐃𝐞𝐚𝐫𝐟𝐮𝐥𝐥𝐲,
𝑎 𝑙𝑖𝑡𝑡𝑙𝑒 ℎ𝑢𝑚𝑎𝑛
Milla | Blog cu povești 